de multe ori imi vine sa rad, ranjesc doar, cuiele si cuvintele mi-au distrus identitatea si sufletu, ma metamorfozez in durere, sunt scaldat in lacrimi si multe cuie.

am stat langa tine, te-am tinut de mana, nu am cum sa aflu vreodata daca ai simtit daca m-ai mai simtit acolo langa tine, nimeni nu iti da nici o sansa sa supravietuiesti, nici macar eu… acesta este un nou cui batut in sicriul meu de plumb, iar zidul dintre noi pare sa fie nemarginit. drumul meu merge inainte, al tau dragul meu prieten se pare ca se apropie de sfarsit…

poate ca ar trebui sa mai pot sa plang sa imi fie mila sa mai am puterea sa mai traiesc o drama, dar cuiele cioburile si cuvintele m-au metamorfozat… sufar dar sufar in mine si nu arat nimanui… sufar dar sufar dulce pt ca inca nus eu in acel pat de spital… sufar pt ca nu meriti dar nu sufar pt ca inca mai pot duce a mea grea cruce…

rad mascat, ma prefac ca imi pasa, rad si imi musc buza de durere ca defapt, defapt nu stiu si nu cred ca mai simt ceva… am doar tendinta sa cred ca imi pare rau, dar…

sunt doar un om care nu mai are resurse… sunt doar un trist ce duce o viata vesela

Arhivatorul

departe de mine in timp este prezentul tarziu, sunt umilit de viteza cu care timpul imi altereaza fiinta si imi limiteaza privirea la ce se afla in jurul meu. este tarziu in noapte dar destul de devreme in mintea mea formala sa concep un plan de idei pt ceea ce urmeaza…

jucariile de plus din jurul meu incep sa aiba sentimente si doleante, incep sa se simta jignite de nepasare sau de ura fata de propriam fiinta… incep sa emita caldura sentimentala si incep sa isi doreasca caldura mea. sunt doar jucarii de plus pentru mine dar ele nu ma vad si pe mine ca pe o jucarie, au cereri si doleante, au sentimente.

vad lumea care se ridica din jurul meu, unii la cer altii doar in ranguri mai bine platite, ma simt jignit de oamenii care pana acum se prostea cu iluzia ca sunt prieteni, am un talent genial in a descoperii prefacutii si machiavelii. pt toti am pregatit cate o groapa adanca in cimintirul din mine, am sa ma ingrop si am sa va iau cu mine.

un singur suflet incearca acum sa ma incalzeasca, pacat totusi ca metamorfoza a fost deja completa si putinul loc din mine care inca nu e plin de plumb este bine ascuns. totusi caldura ei ma topeste, singura mea problema este aceasta nefireasca distanta intre real si imaginar, mi-o imaginez aproape desi e fff departe. ani si km despart cerul de pamant si pe noi doi… lupta nu este niciodata sigur pierduta dar niciodata sigur castigata. oare am putere sa incep din nou lupta, tu ce zici…

mi se pare nefireasca pozitia de a scrie doar pt cei care nu inteleg, oare ce sa intamplat cu lumea care intelegea simtea si gusta din noi, oare ce sa intmplat cu timpul in care zambetu biruia ranjetu, in care binele mai avea o sansa de a se ridica de jos si facea sufletele pierdute sa rada, sa rada pana incepeau sa iasa din sicriiele plumburi…

sunt devorat, si devorez tot ce intalnesc in mintea mea, sunt obscen si grotesc, sunt om cu dureri si placeri ascunse, sunt unu dintre voi, sunt …

orice are un raspuns poate ca doar intrebarile sunt puse gresit, poate ca inca mai exista o speranta

am ochii umezi de lacrimi, si mana imi tremura pe telefon… nu pot sa cred cat de usor este ca cineva cu care tocmai ai vb sa aflii in urmatoarele 5 min, ca tocmai a facut comotie cerebrala…

inca o dovada cat de fragili suntem, inca o dovada ca trebe sa apreciem fiecare secunda, eu stiu sigur ca asa voi face de acum incolo… 

nu mai fumez… cred ca si cafeaua o sa treaca pe lista lucrurilor interzise… (astept si alte sugestii)

imi aduc aminte de omu asta, vesel ca o ploaie de vara, verde si sanatos ca un artar primavara…, imi aduc aminte cum ma ajutat sa urc jepii mari, cum ma dus in spate cand mi-am rupt piciorul pe munte, ce frica mi-a fost cand ne-am dat cu parapanta… si mai am multe amintiri cu el… multe de facut dar…

Ramai cu bine dragul meu prieten…

…la fel ca si noi toti de altfel, sai spunem un banal gnadac. asta am fost si eu, asta sunt in continuare si probabil ca asa voi fi un gandac care isi cauta o partenera, care isi cauta lumina in intuneric, si placerea in lacrimi…

vreau uneori sa pot sa ma deplasez cat mai departe de intuneric, vreau sa imi privesc chipul in oglinda imi doresc sa vad… dar oare o sa inteleg ce am sa vad, daca am trait pana acum in intuneric oare cum arata lumina… oare cum arat, oare ea cum arata…

vreau sa imi misc picioarele dar nu pot au fost rupte in mii de bucati… pot doar sa ma rostogolesc, lumina este totusi atat de departe…

pamantul, pamantul este putrezit la fel si carnea mea… oare ideile ele pot putrezi

Arhivatorul

 

Probabil ca or sa mai scoata max 2 albume si la revedere; ce trist ca erau atat de buni (

Of… poate iti dai seama… sincer acum nu mai am curaj sa te sun…. desi imi doresc,

Un astfel de film in america nu s-ar fi facut niciodata, scenariu execrabil, Sergiu Nicolaescu joaca infect, modul in care este pusa vocea lui peste vocea lui Petr Falc este demna de cascadori rasului.

Scena hai sa ii spunem seminudica in care apare Ileana Lazariuc este muci, ea oricum joaca ca o mica cisma; ce mai un film prost care nu merita vazut, sper ca acest film sa fie semnalul pt SN sa se lase de facut filme ca gata…

Crendvsti aproape proaspeti nuuuu

Asa se prezentau minunatele produse scandia la raft; termenul de valabilitate fiind inca respectat, sunt tare curios ce o sa faca protectia consumatorului in aceasta privinta, deoarece am trimis tot ce este nevoie pt o reclamatie in regula.

Sincer nu stiu ce e cu mine dar incerc sa dau cafeaua pe ceai verde, pana una alta mi-a iesit cat de cat permutarea asta.

la sugestia unor prieteni am sa incerc in timpul serviciului sa nu mai ascult black ci sa incerc cu ceva mult mai calm… am zis ca de proba sapt asta incerc cu nina simone si ce jazz mai am eu prin calc la ora actuala.

tot astazi incep un nou proiect, un client mare si cu pretenii ridicate, probabil ca primele ideii vor fi niste prosti in viziunea clientului, din pacate ideile mele sunt cam putine si cam fixe

tot in aceasta sapt sper sa imi iau un caine, mai mult ca sigur o sa ma ajute mult pe viitor, cel putin o sa mai am si eu o alta ocupatie in afara de eve online.

cam atat pt moment sper sa nu inceapa sapt prea tumultos ca nu am resursele necesare sa fac fata.

Later edit: afara a plouat iar in curte predomina un miros curat si dulce de  liliac…. hmmm saptamana asta nu are cum sa imi mearga prea prost a inceput atat de bine… hihi

dar poate ca am fost prea abstract, poate ca nu am dat destule indici poate ca nu m-am facut inteles, poate ca… acest ultim poate ca ma sperie teribil, nu ii inteleg rostu nu ii inteleg logica, il inchid in cap si prefer sa ma gandesc ca nu exista acest poate ca.

am spus ce vroiam sa fac sambata in mare a trebuit sa fac singur acele lucruri pentru ca…. nu a venit, am asteptat pe scarile de la tnb destul de mult… soarele era singurul care ma incuraja sa mai stau un pic, inca un pic, fiecare por din mine fiecare celula imi spunea nu mai sta profita de timpul tau, iluziile nu hranesc sufletul… si la un moment dat nu am mai putut sta… drumul in acest fel mi-a fost sugerat…

incerc sa merg mai departe, oricum nu am cum sa uit nimic, fiecare amintiri este pus bine acolo sus in cutiuta ei aurita… iar din cand in cand am sa deschid acele cutiute am sa sterg amintirile de praf… o sa am grija de amintirile noastre ingeras…