dar poate ca am fost prea abstract, poate ca nu am dat destule indici poate ca nu m-am facut inteles, poate ca… acest ultim poate ca ma sperie teribil, nu ii inteleg rostu nu ii inteleg logica, il inchid in cap si prefer sa ma gandesc ca nu exista acest poate ca.

am spus ce vroiam sa fac sambata in mare a trebuit sa fac singur acele lucruri pentru ca…. nu a venit, am asteptat pe scarile de la tnb destul de mult… soarele era singurul care ma incuraja sa mai stau un pic, inca un pic, fiecare por din mine fiecare celula imi spunea nu mai sta profita de timpul tau, iluziile nu hranesc sufletul… si la un moment dat nu am mai putut sta… drumul in acest fel mi-a fost sugerat…

incerc sa merg mai departe, oricum nu am cum sa uit nimic, fiecare amintiri este pus bine acolo sus in cutiuta ei aurita… iar din cand in cand am sa deschid acele cutiute am sa sterg amintirile de praf… o sa am grija de amintirile noastre ingeras…