am ochii umezi de lacrimi, si mana imi tremura pe telefon… nu pot sa cred cat de usor este ca cineva cu care tocmai ai vb sa aflii in urmatoarele 5 min, ca tocmai a facut comotie cerebrala…

inca o dovada cat de fragili suntem, inca o dovada ca trebe sa apreciem fiecare secunda, eu stiu sigur ca asa voi face de acum incolo… 

nu mai fumez… cred ca si cafeaua o sa treaca pe lista lucrurilor interzise… (astept si alte sugestii)

imi aduc aminte de omu asta, vesel ca o ploaie de vara, verde si sanatos ca un artar primavara…, imi aduc aminte cum ma ajutat sa urc jepii mari, cum ma dus in spate cand mi-am rupt piciorul pe munte, ce frica mi-a fost cand ne-am dat cu parapanta… si mai am multe amintiri cu el… multe de facut dar…

Ramai cu bine dragul meu prieten…